CARTIERUL GRECESC

„Grecii bogaţi din oraş locuiau în cartierul Belvedere. Amprenta lor se mai păstra chiar pe la 1950, când oraşul avea încă mulţi greci, vreo 11000, cum şi-l aminteşte în copilărie Ioan Chirilă, cu strada Orientală străjuită de turnurile morilor Violattos, Likiardopol, populată numai de familii greceşti, unde spre seară răsuna în strune de mandolină sau ghitară”, „cu biserica greacă, în care policandrele şi vitraliile mă purtau în altă lume...” [1].
„Carachiu. Partea de oraş ce se întinde de la Palatul Administrativ spre Dunăre, pe prelungirea stradei Călăraşi până la Bulevardul Cuza. Populaţia acestui cartier este compusă în cea mai mare parte din greci. S-ar putea zice cu drept cuvânt cartierul Elen sau cartierul Marinarilor. Numele de carachiu este de origine turcă şi este compus din două cuvinte: cara-chioi, ceia ce înseamnă Sat-negru, pentru că aici se întâmplă cele mai dese incidente sângeroase şi chiar crime.
Însăşi autorităţile administrative după vremuri se găseau în imposibilitate de a pune ordine în acest cartier, unde se oploşeau toţi piraţii, contrabandiştii şi chiar criminalii. În Carachiu nimeni nu pătrundea noaptea şi locuitorii paşnici treceau cu teamă chiar prin împrejurimile acestui cartier.” [2]

 

2. ISTORICUL ORAŞULUI BRĂILA

 

sec. V-IV î.Hr. - primii colonişti greci plecaţi spre centrul teritoriilor locuite de geţi. Cele mai vechi cercetări asupra originii grecilor în Brăila arată că au venit din Insulele Ionice[3] , mai ales din Cefalonia şi Itaca, dar şi din Anhilaos şi Mesembria [4].
sec. IV-III î.Hr. - pe terasa înaltă a Dunării este atestată o puternică aşezare getică ce întreţinea legături cu grecii[5] de la Pontul Euxin, în general cu Ellada.

ORAŞUL MEDIEVAL

sec. XIV – menţionarea negustorilor greci la Brăila.
1368, 20 ianuarie - data primei atestări documentare a oraşului Brăila. Aşezarea medievală cu caracter urban a evoluat de la un nucleu în perimetrul str. Vadul Schelei (latura sud), Grădina Publică (str. Belvedere către sud-est), Calea Călăraşilor spre vest, delimitând zona numită „faleza Dunării”. Situată într-un cadru natural generos, în imediata vecinătate a Dunării, a devenit cunoscută în scurtă vreme ca un important centru comercial, loc de întâlnire al produselor transportate de corăbiile venite din porturile aflate pe coastele Mării Negre şi ale Mediteranei, cu produsele occidentale desfăcute aici, îndeosebi de negustorii braşoveni. Însemnătatea acestui port dunărean este demonstrată şi de faptul că numeroase drumuri comerciale, care îl legau de diferite zone şi oraşe din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, purtau denumirea de drumul sau calea Brăilei: „drumul comercial înfiripat pe culoarul dintre Buzău şi Ialomiţa, între Ţara Bârsei şi Brăila, probabil după 1225” [6].
1426 – la Brăila sunt concentrate oşti creştine (polone) în vederea unui război antiotoman.
1445 - expediţia cruciată navală antiotomană condusă de Walerand de Wavrin include Brăila în itinerariul său; de Wavrin descrie oraşul drept „port unde se văd nave din Grecia şi de la Constantinopol”[7] .
- este semnalată prezenţa negustorilor greci la Brăila[8].
a II-a jumătate a sec. XV - s-a constituit Comunitatea Elenă[9]; după căderea Constantinopolului sub turci, refugiaţii din Imperiul Bizantin s-au stabilit şi aici.
1453 - portul Brăilei adună numeroase nave din Grecia şi din Constantinopol. Având ca ocupaţie principală comerţul, grecii continuau o veche tradiţie[10].
1463 - cronicarul bizantin L. Chalcocondil caracterizează Brăila ca fiind „oraşul dacilor în care fac un comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării” [11].
1470, februarie - arderea Brăilei de către Ştefan cel Mare.
1538 - cu prilejul expediţiei împotriva Domnului Moldovei, Petru Rareş, Brăila este ocupată de către turci [12], iar doi ani mai târziu, aşa cum reiese dintr-un raport polon, aici se construia o cetate de zid.
1540 - căderea Brăilei sub turci, construirea cetăţii şi constituirea raialei.
1574 - asediul Brăilei de către Ioan Vodă cel Cumplit. [13]
1590 - într-un act al Patriarhiei Constantinopolului este atestată Mitropolia Proilaviei[14] , înfiinţată, probabil, la 1540.
1595 - eliberarea Brăilei de sub turci de către oştile lui Mihai Viteazul.
1658 - domnitorul Mihnea al III - lea loveşte garnizoana otomană din raiaua Brăilei.
1711-1812 - un veac de războaie purtate între ruşi, turci şi austrieci pe teritoriul Ţărilor Române. Brăila este mereu lovită, arsă, refacută.
1815 - marea majoritate a negustorilor greci ionieni s-au stabilit în porturile dunărene Galaţi şi Brăila când în urma deciziei Congresului de la Viena, Insulele Ionice au fost plasate sub protectorat britanic[15]; erau originari din Eptanez (Insulele Corfu, Paxos, Levkás, Itaca, Cefalonia, Zante şi Kíthira).
1829, 2/13 sept. - pacea de la Adrianopol; Brăila revine la Ţara Românească după aproape trei secole. Totodată, prin tratatul ce a urmat, se stipula libertatea de navigaţie pe Dunărea de Jos şi Marea Neagră, ceea ce însemna desfiinţarea monopolului otoman asupra mărfurilor româneşti şi schimbări favorabile pentru negustorii şi navigatorii greci[16].

ORAŞUL MODERN

1830 - este înregistrat primul plan de reabilitare a oraşului, limitele sale creionându-se de-a lungul actualului bulevard Al.I.Cuza.
1832 - construirea  Şcolii Naţionale Publice din Brăila, ridicată pe fosta proprietate a serdarului Athanasios Xenocratos. Mulţi greci din Brăila contribuie la procurarea sumelor necesare întemeierii şi funcţionării ei; în paralel cu şcoala publică funcţionează şi numeroase şcoli particulare în care se studiază limba greacă.
1836 - Brăila a fost declarată port liber. În consecinţă, oraşul a cunoscut un avânt economic fără precedent în istoria sa. Intensele tranzacţii comerciale efectuate în port şi posibilitatea obţinerii unor câştiguri mari şi rapide au atras numeroşi comercianţi străini - bulgari, macedoneni, albanezi, greci, dar şi francezi, belgieni, austrieci, italieni, evrei, precum şi numeroşi români transilvăneni. Brăila devine astfel o entitate multietnică[17]. De asemenea, transformarea Brăilei în porto – franco şi acordarea către străini a permisiunii de a cumpăra terenuri pentru construcţia de locuinţe (1 mai 1836[18] ) determină creşterea numărului populaţiei greceşti.
1838 - comercianţii importanţi ai oraşului, trei greci şi un bulgar, au decis să înfiinţeze prima „deputăţie”.
1840, 30 august - cea mai veche ştire existentă până în prezent (confirmată documentar) despre teatrul brăilean, legată de omagierea zilei de naştere a domnitorului Alexandru Ghica.
1841 - înfiinţarea Consulatului General Grec la Bucureşti, în timp ce la Brăila se deschide un Viceconsulat[19].
1841 - 1843 - implicarea grecilor din Brăila în diferite acţiuni antiotomane, urmată de mai multe arestări şi condamnări.
1845 - întemeierea Băncii Filemborice, prima bancă cu profit comercial din Brăila, condusă de cinci greci (Nicolaos Armelinos, Christoforos Petalas, Dionisios Karussos, Ioannis Farangas, Anastasios Armelinos) [20] .
1846 - un număr mare de greci originari din Insulele Ionice intră în posesia unor bunuri imobile şi se stabilesc în oraş; unii se naturalizează, alţii îşi păstrează cetăţenia greacă [21].
1848 - la Brăila se deschide o sucursală a tipografiei Montferrato din Galaţi[22] . Aici este tipărit în septembrie ziarul „Mercuriu. Jurnal de politică, literatură şi comerciu”, în întregime în limba greacă, numai titlul fiind bilingv (în greacă şi română).
1851 - Costache Halepliu (cunoscut ca director al Direcţiei Teatrului Naţional din Brăila) face prima încercare de înfiinţare a unui teatru permanent în acest oraş, dar, după un an, instituţia este desfiinţată.
1856 - începutul aplicării regimului internaţional al navigaţiei pe Dunăre. Concurenţa făcea ca navigaţia greacă să se restrângă la fluviu, unde va fi cea mai puternică[23]. După 1856 s-a reuşit menţinerea supremaţiei greceşti pe Dunăre şi crearea de noi întreprinderi şi ramuri comerciale, grecii fiind prezenţi în toate organismele de conducere ca şi în cele executive din viaţa economică a oraşului[24].
1863  - delegaţie a grecilor brăileni la Al .I. Cuza pentru a cere oficierea slujbelor în biserică în limba greacă. Ca urmare, negustorimea greacă începe ridicarea unei biserici monumentale, pe strada Călăraşi, construcţia durând până în 1872[25] .
1864 - decret prin care se acordă tuturor străinilor creştini cu domiciliul în România dreptul de a cumpăra proprietăţi imobiliare, cu condiţia ca românii să se bucure de reciprocitate în ţările respective [26].
1870 - Tipo - Litografia „Triangul” publică un Regulament, discutat şi aprobat la clubul comercial al domnului Ralli; deoarece regulamentul a fost contestat, a fost publicat un nou Regulament al Comunităţii Elene din Brăila de Tipo - Litografia „Pericle M. Pestemaltzioglu” în 1890 [27].
1880, 14/26 septembrie - 183 de voluntari pleacă cu vaporul de la Brăila spre Turcia, pentru a participa la războiul cu Turcia.
1888 - pentru prima dată în ţară, în Brăila se utilizează betonul armat. Inginerul constructor Anghel Saligny folosea pentru prima oară betonul armat la construcţia de cheiuri şi dane în Portul Brăila (1883 -1892).
1891 - la Brăila îşi desfăşoară activitatea un număr de cinci tipografii [28].
1896 - acţiune de strângere a informaţiilor precise despre starea averii imobiliare a Comunităţilor Elene din România[29]. Lista imobilelor urma să cuprindă:

diferite proprietăţi, biserici, şcoli de băieţi şi fete, spitale şi alte imobile. denumirea hramului bisericii şi a celorlalte instituţii. valoarea fiecăruia în parte. descrierea exactă a titlurilor pe care le poseda Comunitatea, extinderile făcute fiecărei proprietăţi, precum şi dacă poseda autorizaţii de construire. forma de organizare a fiecărei instituţii în parte.

secolul XX  -  Brăila intră într-un proces de explozie demografică şi urbanistică [30]. De altfel, este printre puţinele oraşe din ţară dezvoltate după un riguros plan urbanistic, având reţeaua de străzi sistematizată după un model radial-concentric de tip amfiteatru. Se impun norme riguroase în construcţia imobilelor: clădirile trebuiau construite numai în conformitate cu planurile aprobate, iar în zonele centrale casele trebuiau să fie exclusiv din cărămidă şi să aibă o faţadă anume. Trasarea pieţelor şi a parcurilor publice, pavarea străzilor, construirea reţelei de canalizare şi a celei de aducţiune a apei potabile, inaugurarea unui mijloc modern de transport (tramvaiul electric), rezolvarea iluminatului stradal şi casnic prin reţeaua electrică, sunt doar sunt alte câteva dintre realizările autorităţilor locale, Brăila începutului de secol XX prezentându-se ca un oraş de anvergură europeană[31] .
1900, 15/31 decembrie - Convenţia comercială între Grecia şi România[32], căreia i-au fost anexate un protocol şi o listă a Comunităţilor Greceşti din România (Brăila, Galaţi, Calafat, Mangalia, Constanţa, Tulcea, Sulina şi Giurgiu). În Brăila, în acea perioadă, Biserica „Buna Vestire” poseda:

un teren situat strada Mare, un teren situat pe strada Misiţilor, un teren în strada Pietrei, o casă în strada Pietrei, o şcoală de băieţi şi una de fete.

1901 - sunt introduse tramvaiul şi becul electric. Se dezvoltă puternic învăţământul şi cultura, sistemul bancar, susţinute de comerţul înfloritor.
1906 - la Brăila există 33 de şcoli (18 primare de stat, 12 primare confesionale, un liceu, o şcoală de meserie, o şcoală profesională de fete).
1911 - momentul de vârf al valorii exportului, aceasta şi datorită amplelor lucrări de modernizare a instalaţiilor portuare şi de construire a docurilor, care cuprindeau un complex întreg de cheiuri, dane, silozuri şi magazii, rezervoare de petrol, căi ferate, şosele, precum şi un bazin pentru iernatul vaselor.

 

ORAŞUL CONTEMPORAN

1916 -1918 - războiul de reîntregire, regim de ocupaţie pentru oraş din decembrie 1916 până în noiembrie 1918.
1919 - Camera de Comerţ propune ca portul Brăila să funcţioneze sub regim de porto-franco.
1931 - se înfiinţează Societatea franco-română, cu capital mixt pentru materiale de drum de fier.
1941-1944 - în timpul celui de-al doilea război mondial, importurile şi exporturile prin portul Brăilei au scăzut vertiginos.
1944 - are loc un puternic proces de industrializare, care are ca efect schimbarea caracterului oraşului (dacă până atunci accentul vieţii economice căzuse asupra portului, cu exportul de cereale şi produse animale, acum acesta cade asupra industriei oraşului). Acest fapt determină creşterea populaţiei, a suprafeţei clădite, apariţia unor noi manifestări sociale şi culturale.
1960 - s-au clădit locuinţe noi, atât sub formă de apartamente în blocuri situate de-a lungul pieţelor şi arterelor principale de circulaţie, cât şi sub formă de case individuale, mai ales în cartierele periferice.
1965 -1989 - continuă industrializarea forţată a economiei brăilene, în cadrul celei româneşti, în general.

 

3. DATE DESPRE GRECI ÎN ORAŞUL BRĂILA

 

Sub aspect demografic, numărul populaţiei greceşti a fost într-o continuă creştere pe tot parcursul secolului al XIX - lea, dar nu există o unitate a punctelor de vedere asupra numărului populaţiei greceşti din Brăila, cifrele oferite de diverse surse fiind relative şi având un caracter orientativ[33] .
Grecii stabiliţi în Brăila în secolul al XIX - lea aveau profesii diverse, cele mai întâlnite fiind cele legate de navigaţia şi comerţul pe Dunăre (armatori); alte profesiuni practicate erau cele de negustori de cereale, agenţi comerciali, funcţionari în comerţ şi administraţie, meşteri şi meşteşugari, marinari, profesori, medici, avocaţi.

 

Evoluţia populaţiei de origine greacă

ANUL	LOCUITORI DE ORIGINE GREACĂ	TOTAL POPULAŢIE
1830	34
1837	36
1838	2345	8695
1872-3	7000
1889	10000
1891	4238	46715
1899	4929
1930  (recensământ)		237549
1948  (recensământ)		271251
1956  (recensământ)	2041	297276
1966  (recensământ)	1417	339954
1977  (recensământ)		377954
1992  (recensământ)	355	392031
2002  (recensământ)	324	216292