COMUNITATEA ELENĂ DIN CONSTANŢA
Adresa: str. Sabinelor nr. 2, Constanţa, jud. Constanţa, cod poştal 8700, România
Tel: 0040-41-611118
Fax: 0040-41-611118
Preşedinte: Anton Hiropedis
Număr de membri: 780
Anul înfiinţării: 1990

 

Urmele Comunităţii Elene din Constanţa sunt localizate în nucleul de formare al oraşului, zona Peninsula – Portul Vechi.
Prezenţa grecilor în Constanţa este atestată atât prin vestigiile arheologice de pe vremea Antichităţii cât şi prin conturarea cartierului grecesc în perioada Evului Mediu şi al secolului XIX.

 

2. ISTORICUL ORAŞULUI CONSTANŢA

 

ORAŞUL MEDIEVAL

323 – 337 - oraşul este cucerit de armatele lui Constantin cel Mare, care avea în stăpânire Scitia minor (Dobrogea de azi) şi numele său se schimbă din Tomis în Constanţa.
Sec. X - XII - zona Dobrogei este traversată de valuri de migratori (bulgari, slavi, avari); în această perioadă oraşul Constanţa se ruinează, pierzând bogăţia şi frumuseţea din timpul perioadei bizantine.
Sec XIII - genovezii ajung stăpâni pe apele Mării Negre şi vor reînvia oraşul Constanţa – „ruinele magazinelor genoveze fac dovada muncii depuse de aceşti mari comercianţi”;[1]
1484 - Dobrogea este cucerită de otomani şi vreme de aproape cinci secole se va afla sub imperiul format de aceştia; - turcii vor schimba numele oraşului din Constanţa în Kustenge.

 

ORAŞUL POST- MEDIEVAL

1780 - agentul Poloniei la Poartă, W. Czrzanowski scria  despre Constanţa ca fiind „unul dintre cele mai însemnate porturi, unde vin corăbii greceşti şi turceşti”; el a găsit aici „două corăbii de negoţ din Stambul care aparţineau unor greci; oraşul era în ruine, pe atunci, dar are o aşezare foarte frumoasă” [2] .
1860 - societatea engleză D.B.S.R. construieşte calea ferată care va lega Constanţa de Dunare.
1862-1867 - se construieşte în Constanţa Biserica Elenă cu numele „Metamorfosis” (,,Schimbarea la faţă”). Edificiul a fost realizat de arhitectul grec I. Theoharidi.
1864-1867 -  este construită Şcoala Elenă din Constanţa. Planul primei clădiri a şcolii, existentă şi astăzi, nu s-a păstrat (arh. Charles Pieuchot) – dar aspectul ei original se poate deduce dintr-o schiţă mai târzie, executată cu ocazia reparaţiilor din 1909 (arh. I. Theoharidi).

 

ORASUL MODERN

1878 - în urma războiului pentru independenţă ruso-româno-turc, la 14 noiembrie  Dobrogea devine provincie a României; numele oraşului va redeveni Constanţa în loc de Kustenge.
1878 – 1883 - în această perioadă A. Alexandridi (etnic grec) este de două ori primar al oraşului Constanţa; prima dată între 1878 - 1880, a doua oară între 1882 - 1883.
1880 - sub Remus Opreanu, ca prefect, este ridicată în Piaţa Independenţei statuia lui Ovidiu (sculptorul statuii este italianul Ferrari Ettone).
1882 - se înfiinţează Spitalul Comunal din Constanţa.
1895 - se realizează podul peste Dunăre de la Cernavodă, pod care leagă Constanţa de Regat (ing. Anghel Saligny).

- încep lucrările de amenajare ale portului Constanţa;

- numărul de clădiri al oraşului Constanţa era de 1378.
1897 - primul an în care oraşul este iluminat electric; iniţial iluminatul a fost realizat cu ajutorul a 12 lămpi, pe Bd. Elisabeta şi în Piaţa Independenţei;
- între străzile oraşului regăsim strada Ceres (Lahovari), unde erau amplasate Biserica şi Şcoala Greacă şi Teatrul Elpis; găsim şi stradela Vântului, presupusă ca aparţinând cartierului grecesc.[3]
1898 - se construieşte Teatrul Elpis (actualmente Teatrul de Păpuşi Elpis); a fost retrocedat Comunităţii Elene din Constanţa; clădirii iniţiale a teatrului i s-au adăugat, în 1919, o altă parte laterală şi o altă faţadă principală, către curte.

 

ORAŞUL CONTEMPORAN

1904 - „Constanţa era iluminată astfel: în partea de jos, până la gară, becuri electrice; iar pentru restul oraşului se întrebuinţau lămpi reflectoare, care ardeau cu ulei mineral dens şi lămpi cu gaz lichid”.[4]
1905 -1907 - primar al oraşului Constanţa este  Ioan Bănescu; a pus bazele sistematizării şi modernizării oraşului; „planurile lui edilitare au servit de normă primăriilor care s-au succedat”[5] ;
- în anul 1905 numărul clădirilor din oraş crescuse cu 199 faţă de 1897 şi ajunsese la 1577.
1909 - este promulgată „Legea pentru acordarea drepturilor politice locuitorilor din judeţele Constanţa şi Tulcea”; – prin această lege se stipulează acordarea de drepturi politice dobrogenilor cu domiciliul real în judeţele respective în ziua de 11 aprilie 1877 şi descendenţilor lor, ca şi proprietarilor de imobile rurale domiciliaţi în Dobrogea, care declarau în termen de şase luni de la promulgarea legii că renunţă la protecţia străină. [6]
1916-1918 - Intrarea României în război cu Puterile Centrale.
1917 - Dobrogea este ocupată de bulgari, care vor numi oraşul Constanţa, Borisgrad.
1918 - Puterile Centrale capitulează şi Dobrogea reintră, la fel ca şi oraşul Constanţa, sub administraţia românească.
1927 - Demostene Tranuli, mecena de origine greacă (din a doua generaţie locală de greci) construieşte, în şase luni, pentru Liga culturală din Constanţa, un teatru destinat reprezentaţiilor de teatru, proiecţiilor de film şi întrunirilor; iniţial teatrul va purta numele Tranuli, pentru ca ulterior să primească numele de Teatrul Naţional Constanţa.
1928 - în acest an oraşul numără 257 de străzi şi 9 463 de clădiri.
1990 - după Revoluţia Română din 1989 sunt puse bazele Uniunii Elene din România, care a căpătat personalitate juridică în februarie 1990.
- în acelaşi an a fost reorganizată şi Comunitatea Elenă din Constanţa.
- după 1990, Teatrul Elpis reintră în proprietatea Comunităţii Elene din Constanţa prin retrocedare.

 

 

În continuare prezentăm structura etnică a oraşului Constanţa. Menţionăm însă că informaţiile extrase din diferitele surse nu au pretenţia de a fi precise (exceptând anii recensămintelor).

 

ANUL	LOCUITORI DE ORIGINE GREACĂ	TOTALUL POPULAŢIEI	SURSA
1894	1870	8132 (în 1891)	Zota, B. – „Geografia municipiului Constanţa”, Editura Muntenia, 1995
1905	2 327	15 777	Ionescu-Dobrogeanu, Marin (1931) – „Tomi – Constanţa, monografie”, Constanţa, tipografia „Lucrătorii Asociaţi”, 1931
1916	3 326	33 918	Ionescu-Dobrogeanu, Marin (1931) – „Tomi – Constanţa, monografie”, Constanţa, tipografia „Lucrătorii Asociaţi”, 1931
1928	3 130	40 933	Ionescu-Dobrogeanu, Marin (1931) – „Tomi – Constanţa, monografie”, Constanţa, tipografia „Lucrătorii Asociaţi”, 1931
1992 (R)	350	350 581	Zota, B. – „Geografia municipiului Constanţa”, Editura Muntenia, 1995

Tabel 1 - Evoluţia populaţiei de origine greacă din Constanţa

 

„ Alţi greci s-au stabilit din nou cu negoţul la Constanţa aflată sub stăpânirea turcă, iar numărul lor a crescut odată cu înlesnirile de tot felul oferite de construcţia căii ferate Cernavodă – Constanţa” [7].
Într-o descriere datorată consulului grec la Varna, Andrei Papadopulos-Vretos, Kustenge avea în 1859 o populaţie care „ nu trece de 3000 de suflete, din care 500 sunt supuşi greci. Ei se ocupau cu comerţul şi s-au stabilit în cartierul grecesc, unde se afla biserica şi şcoala greacă”.
În opinia lui Tudor Somarul, Constanţa era un amalgam de naţii din care făceau parte şi grecii: „La fiecare colţ de stradă o cafenea şi o magazie de cărbuni sau cereale. Toate le stăpâneau grecii şi numai ei”.
„Minoritatea naţională greacă a format populaţia cea mai numeroasă care s-a impus în jurul anului 1900. Dupa această dată, ea se pierde în masa românească a oraşului.”[8]  

 

 

Note de subsol