Cadrul

 

Evidenţierea şi promovarea patrimoniului arhitectural al Diasporei Elene

Centre comerciale ale grecilor în România.

Eleni G. Gavra, Dr. în arhitectură A.U.Th. Lector patrimoniu arhitectural şi cultural, Universitatea Macedonia de Vest, Grecia

 

Inaugurarea navigaţiei libere pe Dunăre, în 1856, a însemnat mai ales pentru Dobrogea şi câteva zone din vecinătate, şi în principal pentru oraşele-porturi Brăila, Constanţa, Tulcea, precum şi pentru centrul dunărean Galaţi din Moldova, (România de astăzi), începutul reactivării comerţului prin Marea Neagră şi apogeul acestor concentrări urbane, în cadrul cărora un loc important l-a deţinut Elenismul.[1] Traseele comerţului şi civilizaţiei, având ca punct de plecare îndepărtata Asie, prin porturile din sudul Pontului Euxin (Marea Neagră) – Trapezunt, Amisos, Sinope,[2] erau parcurse navigându-se de-a curmezişul mării neospitaliere, în Delta Dunării, la capătul fluviului, devenit de acum important pentru continent. Prin aceasta s-a reuşit pătrunderea în interiorul ţării[3] şi comunicarea cu restul Europei. În fruntea acestor concentrări urbane, grecii aveau un rol proeminent în activităţile economice – comerciale şi antreprenoriale cât şi în viaţa publică. În oraşele din Dobrogea şi din Moldova menţionate mai sus, aceiaşi greci finanţau şi construiau biserici, şcoli, instituţii de utilitate publică, înfiinţau întreprinderi – tipografii, fabrici, ateliere, bănci, societăţi de navigaţie – zideau clădiri de o remarcabilă calitate, cu o arhitectură interesantă şi care ocupau un loc important în aşezările urbane.
Această prezenţă a grecilor, atât în domeniul comercial, cât şi în cel al civilizaţiei, care s-a manifestat pe ţărmul apusean al Pontului Euxin, cu extinderi spre interiorul ţării, ar putea fi considerată ca fiind o continuare a acelei preexistente într-un spaţiu geografic mai vast, în jurul Mării Negre, mai devreme, adică înainte de Războaiele Ruso-Turce, cu importanţă deosebită în înflorirea comerţului maritim în centrele urbane aflate mai la sud – Trapezunt, Sinope şi Amisos. Este de altfel cunoscut că în timpul acestei ultime perioade (secolul XIX şi începutul secolului XX) în spaţiul istoric al Pontului, comerţul de tranzit poate fi considerat ca fiind deosebit de puternic, un factor de provenienţă externă în formarea noilor forme arhitectonice, în special pentru spaţiile urbane. Pluralismul exprimării arhitectonice, mai ales după cea de-a doua jumătate a secolului XIX, în combinaţie cu elementele economice şi sociale specifice epocii şi ultimei evoluţii tehnologice, şi nu ca un ecou îndepărtat al revoluţiei industriale din Europa, a creat, într-un mod mai special pentru spaţiile urbane ale Pontului, noi modele morfologice şi direcţii de interes. Influenţe arhitectonice complexe, cu elemente din clasicismul francez, exprimări baroce şi modele morfologice neorenascentiste au contribuit la crearea unui puternic curent de eclectism local, cu intensităţi ale redării neoclasice şi neoromantice. Cu toate acestea, diversitatea etno-rasială a acelei perioade istorice, adică până în primul sfert al secolului XX, nu permite atât de uşor distincţia unei identităţi arhitectonice precise pentru regiunea Pontului istoric. [4]
În aceste puncte comerciale, situate pe litoral, în care s-au distins grecii, ocupând poziţii de frunte în regiunile dunărene ale Dobrogei şi ale Moldovei, acolo unde pătrunderea modelelor din Asia Mică învecinată sau din insulele Mării Egee şi ale Mării Ionice au creat tendinţe şi influenţe în exprimarea arhitecturală, pare să predomine în primul rând neoclasicismul. Totuşi, spre sfârşitul secolului XIX, se disting noi motive şi combinaţii în arhitectura construcţiilor de locuinţe urbane, cu o evidentă tendinţă spre reînnoirea conţinutului morfologic dogmatic al neoclasicismului. Tendinţa reală se manifestă paralel cu apariţia elementelor care indică o direcţionare spre modele autentice ale eclectismului şi ale motivelor renascentiste şi manieriste. De altfel, aspectul majorităţii acestor clădiri este în mod evident influenţată de geometria severă a clasicismului tradiţional, prezentând în mod constant o diviziune a aspectului clădirii în trei părţi şi o structură a deschiderilor în axe verticale. Arhitectura clădirilor nu indică o abatere – nici măcar minimă – a redărilor/înfăţişărilor eclectice ale anumitor elemente de logică ale stilului. [5] Structura cea mai simplă, alcătuită din trei părţi, cu intrarea centrală şi cu balconul situate la etaj, constituie mai ales la clădirile de locuinţe, un model de bază şi repetat în mod constant care a fost păstrat în acest spaţiu istoric mai larg al bazinului Pontului Euxin, până în faza târzie a clasicismului, la începuturile secolului al XX-lea.
Pe de altă parte, succesiunea în timp a prezenţei greceşti în Transilvania, regiune continentală, şi intensificarea activităţii comercianţilor greci prin companiile lor în comerţul pe uscat al Europei Centrale şi Sud-Estice, [6] ca rezultat al conferirii unei serii de privilegii pentru aceştia de către împărăteasa Maria Tereza în 1877, după ce li se  acordase cetăţenia austriacă (1742), demonstrează în mod incontestabil continuitatea neîntreruptă a prezenţei grecilor pe vastul spaţiu geografic, pe lângă altele şi pe teritoriul actualei Românii.[7] La Braşov şi Sibiu[8] mărturiile prezenţei greceşti, astfel cum acestea au ajuns până în zilele noastre, şi prin intermediul dovezilor oferite de fondul arhitectural, sunt reprezentate în principal de clădirile bisericilor, şcolilor şi al construcţiilor particulare-locuinţe sau cu utilizări comerciale, în locuri importante şi vizibile ale oraşelor, ca o continuare a altor construcţii care le-au precedat, ce se aflau iniţial la periferiile acestor concentrări urbane.[9] Este remarcabil faptul că în oraşele Transilvaniei şi ale Banatului – Orşova, Timişoara, Drobeta Turnu-Severin – populaţia greacă se asimilează din punct de vedere social cu elementul local, într-o încercare de a se grupa în jurul societăţilor-companiilor comerciale, fapt care „este demonstrat” în mod incontestabil şi prin intermediul expresiei arhitecturale.[10] Este posibil ca acest fapt, al asimilării, care se observă şi în arhitectură, să se datoreze dorinţei de a asigura condiţiile cele mai bune pentru desfăşurarea activităţilor comerciale din partea grecilor. De altfel, în această categorie de oraşe din România este cunoscut faptul că fondul de clădiri din perioadele mai vechi (secolele XIV-XVI în Transilvania, secolul XVIII în Banat) a fost păstrat. [11] Cele două faze premergătoare concrete s-au întipărit în ţesutul urban sub forma concentrărilor/cartierelor orăşeneşti fortificate care s-au dezvoltat în mod deosebit de frecvent şi de omogen în cadrul unor limite precise (a acelor limite care au fost stabilite în vechile zone de apărare sau de împrejmuirile şi zidurile înalte fortificate).[12]
Între timp, în Valahia (Muntenia) şi în special la Bucureşti, acea moştenire arhitecturală care are legătură cu prezenţa grecească este exprimată printr-o pluralitate de forme şi tipuri. Această abundenţă poate fi interpretată în diverse feluri: continuarea tradiţiei bizantine, exprimată prin clădirile de cult şi instituţiile/ ansamblurile de utilitate publică din perioada fanariotă sau prefanariotă[13] (şcoli, hanuri, biblioteci, spitale), toate construcţii mai noi în timp decât cele precedente, toate fiind în relaţie cu clădirile legate de activităţile comerciale şi antreprenoriale ale grecilor (bănci, prăvălii pentru comerţ) care îşi însuşesc o expresie arhitecturală variată a capitalei,[14] precum şi locuinţe ale persoanelor particulare fie în stil neoromânesc, fie urmând stilul neoclasic până la cea mai inovatoare şi eclectică morfologie. În orice caz, se pare că mandatarii de origine greacă nu au căutat arhitecţi sau constructori greci, în afară de cazul bisericilor unde au fost chemaţi specialişti în mod frecvent, mai rar din Grecia şi de cele mai multe ori din Constantinopol sau din Europa, aceştia din urmă mai ales atunci când era vorba despre lucrări de interes public.
Astăzi, printr-un efort de a se descifra acest spaţiu urban la care ne referim, distingem o diversitate de forme prin care s-au exprimat comercianţii şi mecenaţii greci. Adaptaţi la societatea locală, inovatori în acceptarea şi exprimarea noilor tendinţe în arhitectură şi în artă, se pare că statutul lor nu s-a diferenţiat, exprimând în mod indirect originea lor/trăsăturile lor moştenite. De altminteri, neoclasicismul şi academismul constituie curente care la acea epocă erau în culmea gloriei în Europa, dobândind autoritate în modelele greceşti. [15]
Lucrarea „Centre comerciale ale grecilor în România. Evidenţierea şi promovarea patrimoniului arhitectural al Diasporei Elene” [16] reprezintă un rezultat al programului de cercetare cu acelaşi nume, cu referire la România, în cadrul colaborării ştiinţifice interstatale cu România, la iniţiativa părţii greceşti care coordonează acest program. Sprijinul financiar pentru această îndrăzneaţă acţiune ştiinţifică, în ceea ce priveşte cerecetarea, şi l-a asumat Ministerul Macedoniei şi Traciei din Grecia, iar în ceea ce priveşte materializarea lucrării, o serie de sponsori susţinători.[17] Primul stadiu al programului, care a fost deja realizat, se concentrează pe regiunea geografică a României de astăzi şi priveşte cercetarea pe teren, la faţa locului (arhivistică, bibliografică, fotografică, precum şi de schiţe şi planuri), înregistrarea şi sistematizarea materialului precum şi expunerea în părţi distincte a concluziilor. Acest material de cercetare constituie conţinutul unui album de 763 de pagini, în care este prezentat fondul de construcţii şi monumente care prezintă importanţă pentru prezenţa grecească în România, în opt oraşe reprezentative: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Constanţa, Braşov, Sibiu, Tulcea şi Turnu-Severin. În total au fost înregistrate, examinate şi prezentate, cu dovezi arhitectonice şi istorice, 189[18] de clădiri şi complexe arhitecturale care sunt legate de activitatea economică şi socială a grecilor în oraşele menţionate. O amplă prescurtare bilinguă (eleno-română) a acestei cărti, o reprezintă cd-rom-ul prezent.
La cercetarea pentru realizarea acestei lucrări şi în desăvârşirea ei, participă un număr de oameni de ştiinţă de mare competenţă din instituţiile academice aflate în colaborare, ale celor două ţări: Universitatea Macedonia de Vest – Secţia de Studii Balcanice, Universitatea Aristotelio din Salonic – Secţia de Istorie şi Arheologie, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti şi Institutul Universitar din Craiova. Munca de cercetare propriu-zisă, care a pornit în decembrie 2005, s-a realizat prin Comisia de Cercetări al Universităţii Macedonia de Vest, un institut academic, situat în acest colţ atât de important, la graniţa Greciei, dar şi a Uniunii Europene, în Macedonia de Vest, ţinut care a fost principalul punct de plecare al traseelor comerţului şi civilizaţiei spre Balcani, începând din trecut şi până în zilele noastre.
Programul concret de cercetare, care constituie o parte a unui proiect complet, se concentrează într-un mod mai amplu pe localizarea, inventarierea, studierea sistematică, selectarea, evaluarea, clasificarea şi promovarea atât a materialului arhivistic cât şi a fondului de construcţii şi monumente existent în spaţiul Balcanilor, în regiuni concrete, care în decursul trecutului istoric au constituit „noduri” ale traseelor comerciale şi civilizatorii ale grecilor din diasporă. Perioada istorică este determinată în funcţie de caz şi în concordanţă cu direcţiile cercetării şi cu prevederile programului. Scopul urmărit, în afară de susţinerea cu dovezi ştiinţifice a rezultatelor cercetării şi a promovării mai largi a acestor rezultate este – în faza următoare – abordarea şi investigarea minuţioasă, apoi în continuare promovarea unui cadru politic (la nivel bilateral/internaţional) pentru protejarea, administrarea şi dezvoltarea viabilă a moştenirii din domeniul construcţiilor şi monumentelor, precum şi din cel arhivistic.
Motivele care au dus la alegerea domeniului concret de cercetare pe teren, în afară de scopul de umplere a golului de cunoaştere existent în spaţiul ştiinţific al istoriei arhitecturii şi urbanismului, rezultă, în mod paralel, şi din dorinţa „abordării vii”, a spaţiului menţionat şi a forţelor care l-au format în mod evolutiv, diacronic. Această dimensiune poate să fie exprimată prin creaţiile arhitecturale, expuse în mod schematic în spaţiile de desfăşurare ale vieţii: construcţii izolate, solitare, ca şi ansambluri de construcţii, cu funcţii înregistrate iniţial ca fiind legate de activităţile comerciale sau aflate în conexiune cu manifestările civilizaţiei greceşti, pe lângă alte construcţii, care printr-o evoluţie diacronică, astăzi se diferenţiază mai mult, în plus, faţă de destinaţiile lor iniţiale.
Cele opt oraşe, care au fost alese în prima fază, nu acoperă în nici un caz totalitatea prezenţei greceşti care a existat în decursul timpului în România. Cu toate acestea, considerăm că ele sunt reprezentative, în special, desigur, în ceea ce priveşte „explorarea” istorică a comercianţilor şi întreprinzătorilor greci, de-a lungul traseelor terestre şi navale pe care le-au urmat. În afară de Bucureşti, au fost alese şi cercetate în mod mai amănunţit cele două popasuri şi în acelaşi timp centre comerciale principale ale grecilor pe drumurile lor terestre, continentale: oraşele Braşov şi Sibiu din Transilvania.[19] Cercetarea include şi oraşele Brăila, Galaţi, Tulcea şi Constanţa,  importante porturi la Dunăre şi respectiv la Marea Neagră, „noduri” de intersecţie pentru itinerariile navale-fluviale şi maritime ale comerţului şi civilizaţiei. Este cuprinsă de asemenea şi Drobeta Turnu Severin, la fel un popas şi un centru comercial important, care a constituit în acelaşi timp şi o poartă pentru importantele trasee istorice pe Dunăre spre Europa.[20]
Prezentarea fiecărui oraş în cadrul acestei lucrări de cercetare urmează acelaşi model metodologic. După introducerea istorică ce conţine şi rezumatul evenimentelor celor mai însemnate şi mai reprezentative pentru viaţa oraşului respectiv, în mod diacronic, precum şi inventarierea prezenţei greceşti şi a relaţiilor pe care le-a avut cu aceste oraşe, urmează prezentarea amănunţită şi analitică a construcţiilor, sub formă de fişe organizate în mod sistematic. În aceste fişe sunt redate, în afară de elementele ce caracterizează identitatea clădirii respective, şi istoricul ei, localizarea ei în spaţiu, analiza ei din punct de vedere al proiectării sau şi reproducerea ei fotografică. Pe lângă aceasta, se prezintă şi elemente suplimentare, cu descrieri separate ale stării actuale de păstrare a clădirilor şi a utilizării lor. Să menţionăm că, în afară de construcţii şi de ansamblurile de construcţii – laice sau şi religioase – sunt prezentate şi monumente (funerare, memoriale şi altele) legate de prezenţa grecilor în aceste oraşe. [21]
Cercetările efectuate la faţa locului au durat din martie 2006 până în mai 2007. În faţa imperfecţiunilor obiective inerente ale cercetării pe teren, decisivă a fost investigarea obiectivului prin metoda abordărilor succesive. Criteriile pentru alegerea clădirilor care sunt prezentate diferă în funcţie de caz, şi sunt întotdeauna în relaţie cu numărul lor, altfel spus cu densitatea lor, existentă astăzi într-un anumit spaţiu determinat. Au fost alese construcţii de utililitate publică sau comunitară, în acelaşi timp cu case şi locuinţe civile tipice. Prezentarea este câteodată reprezentativă/selecţionată, pentru una sau alta dintre aceste construcţii pe baza unor criterii legate de gradul de păstrare, de utilizarea şi de funcţia actuală, sau de posibilităţile de vizitare a acestor construcţii; în alte cazuri prezentarea se face în totalitate, în ansamblu, în mod exhaustiv, acolo unde scara geografică a spaţiului şi condiţiile locale o permit. Planurile şi schiţele, precum şi fotografiile de arhivă, acolo unde acestea au existat şi au putut fi utilizate în mod complementar ca dovezi sau pentru a compensa lipsuri ale abordării ori de aprofundare a cercetării la faţa locului, provin din Arhivele de Stat ale României, şi într-o măsură mai mică, din colecţii particulare. Cercetarea de pe teren, completată în mod necesar prin corelarea cu elementele bibliografice şi arhivistice, s-a diversificat după caz, în mod proporţional cu gradul de dificultate al comunicării/colaborării cu populaţia locală. O problemă separată a probării anumitor date au creat-o înregistrările incomplete din arhive în privinţa multora dintre construcţiile existente. [22] Această lacună a fost suplinită de posibilitatea comunicării şi colaborării cu anumite organizaţii locale ale actualelor comunităţi greceşti din câteva oraşe cercetate. În această problemă,  mulţumim în mod deosebit Preşedintelui Comunităţilor Elene din Galaţi şi Turnu Severin, Dimitris Zamfiropoulos (D. Zamfiropol) şi respectiv Paula Scalcău, pentru impecabila şi continua lor colaborare pe durata cercetării. De asemenea, mulţumim Profesorului Ionel Cândea, Director al Muzeului din Brăila, pentru observaţiile sale deosebit de folositoare şi pentru faptul de a ne fi pus la dispoziţie materialul de bază necesar cercetării noastre, acestea fiind elemente care în orice caz au suplinit lipsurile colaborării colegilor cercetători cu comunitatea greacă de acolo, în timpul cercetării de la faţa locului.[23]
În total, în cele opt oraşe reprezentative au fost cercetate şi sunt prezentate în mod detaliat, pe fişe, 141 de clădiri şi ansambluri de clădiri. Dintre acestea, 82 sunt locuinţe, 23 sunt clădiri de utilitate comunitară sau publică, 27 sunt clădiri cu utilizări comerciale sau şi pentru activităţi de afaceri ori ale unor întreprinzători, iar 8 reprezintă monumente, situate separat. Din numărul total al clădirilor menţionate, 56 sunt astăzi considerate  de către statul român ca fiind monumente şi sunt incluse în liste şi cataloage ale monumentelor naţionale. Un număr relativ mic de construcţii (20) s-au ruinat sau se află în stare de degradare, în timp ce la 31 de construcţii au fost efectuate până astăzi lucrări de reparaţii şi conservare. Destul de multe dintre construcţiile care astăzi constituie proprietăţi particulare, au fost restituite proprietarilor iniţiali, în timp ce se prezintă ca fiind relativ mare numărul clădirilor (31) care au fost atribuite pentru utilizări diferite de cele iniţiale. Distinctivă şi specifică este existenţa celor 17 biserici greceşti, care s-au păstrat până astăzi şi rămân în continuare, în cele mai multe dintre oraşele menţionate, la dispoziţia şi pentru folosinţa comunităţilor greceşti locale. [24]

 

	Bucureşti		Brăila	Galaţi	Constanţa	Braşov	Sibiu	Tulcea	Turnu Severin
UTILIZARE CLĂDIRI
Locuinţe	23		1	12	6	9	5	18	8 [25]
Biserici	6		2	2	1	1	4	1	-
Monumente (morminte, monumente cu dedicaţii, altele)	4		-	2	-	-	-	-	2
Clădiri publice	6		3	2	4	1	2 [26]	2	3
Clădiri cu utilizare comercială şi/sau  antreprenorială	4		3	2	1	1	5	6[27]	5
NIVELUL DE CONSERVARE AL CLĂDIRILOR
Monumente listate[28]		29	7	6	-[29]	8	2	2	2
Distruse sau în ruine		7	1	-	-	-	4[30]	1	7
Conservate [31]		10	4	9	2	-	3	3	-
Reutilizate [32]		9	2	9	2	2	2	4	1
TOTALITATEA  CONSTRUCŢIILOR ŞI/SAU ALE ANSAMBLURILOR  ARHITECTURALE [33]		41	9	19	12	11	13	21	15

Tabel. Fond arhitectural aflat în strânsă legătură cu prezenţa elenă în oraşele de referinţă ale programului de cercetare

 

În continuare, în comparaţie cu situaţia prezentată mai sus şi în legătură cu oraşele enumerate, remarcăm în mod special că în Bucureşti, noile utilizări pe care le-au primit clădirile analizate, în majoritatea lor nu sunt incompatibile cu destinaţiile iniţiale ale acestora. [34] În plus, la capitolul respectiv au fost înregistrate – pe baza izvoarelor scrise şi a mărturiilor - alte 5 proprietăţi care au legătură cu prezenţa grecilor în capitala română, fără ca totuşi acestea să fie localizate pe teren cu o precizie suficientă.
La Brăila se menţionează de asemenea – fără să fie analizate, din cauza absenţei unor elemente pe deplin sigure pentru dovedirea identităţii – alte 9 proprietăţi, dintre care 4 constituie clădiri de locuit, alte 4 sunt clădiri de utilitate comunitară, iar cea de-a noua o reprezintă un teren pentru construcţii care a fost donat oraşului Brăila.[35]
În ceea ce oraşul Galaţi, este prezentat, fără a fi totuşi descris în mod amănunţit sub formă de fişe, un important număr de alte proprietăţi legate de prezenţa grecilor în oraş.[36] Dintre aceste proprietăţi, cu excepţia liceului grecesc, a fabricilor, a atelierelor şi a construcţiilor comerciale, descrierile epocii demonstrează în mod incontestabil existenţa unor case de locuit cu o arhitectură interesantă, care se aflau în zonele centrale ale oraşului.
La Constanţa, alături de clădirile care sunt descrise în mod minuţios în fişele respective, se atestă şi existenţa altor 6 case de locuit, a 4 clădiri cu caracter comercial, [37] şi 2 terenuri pentru construcţii, rămase neocupate, dar delimitate prin garduri înconjurătoare.
În Braşov, construcţiile care sunt înregistrate astăzi ca având legătură cu istoria prezenţei greceşti în oraş, fiind laice în mare parte, se află într-o stare bună de păstrare. Nu sunt însă atestate lucrări de reabilitare/întreţinere, cu excepţia a 2 cazuri, în care există menţionate informaţii privind lucrări de refacere în vederea utilizării lor.[38]
La Sibiu, construcţiile legate de prezenţa greacă se află în punctele centrale ale oraşului. În afară de acestea, care sunt descrise în mod amănunţit pe baza unor fişe tehnice, se remarcă şi alte 3 proprietăţi, la care se face doar o simplă înregistrare, fără a fi însă descrise şi analizate, din cauza insuficienţei elementelor doveditoare. Pentru acelaşi oraş lipseşte şi localizarea pe teren a altor 4 construcţii, cu toate că există suficiente elemente care atestă existenţa lor.[39]
La Tulcea observăm că s-au înregistrat destul de multe construcţii, datând din timpul trecutului istoric, de utilizare comercială sau de afaceri, ori pentru activitatea unor întreprinzători, care sunt toate legate de înflorirea în acele perioade din trecut a comunităţii greceşti din oraş. Clădirile de locuit, reunite în zona din jurul bisericii greceşti, constituie modele arhitecturale caracteristice ale unui stil local eclectic. În afară de 21 construcţii care sunt analizate pe baza fişelor, sunt înregistrate şi alte 8 proprietăţi care nu sunt descrise în mod amănunţit. Dintre acestea, un număr de 5 au fost prăvălii, alte 2 au adăpostit societăţi de comerţ cu diferite produse, iar una a fost localul unei cafenele. Toate acestea au fost localizate geografic în aceeaşi zonă unde se aflau şi proprietăţile menţionate anterior, care însă sunt prezentate în mod minuţios.[40]
La Drobeta Turnu Severin, pe lângă 15 imobile ce au legătură cu prezenţa grecească în oraş şi care sunt analizate pe bază de fişe, sunt înregistrate, de asemenea, alte 7 proprietăţi, pentru care însă nu au existat elemente care să se afle la dispoziţie pentru o cercetare completă, astfel încât să se fi putut înregistra pe fişe. Dintre aceste proprietăţi, 2 sunt hanuri, una este magazin comercial, pe lângă acestea mai existând o sală de utilitate publică şi 3 clădiri pentru locuinţe. Despre acelaşi oraş merită să fie semnalat faptul că dintre cele 15 proprietăţi păstrate întregi, care sunt descrise pe larg pe bază de fişe, există 5 construcţii care sunt menţionate ca având utilizare comercială sau de afaceri, ori pentru activităţi ale unor întreprinzători, şi care sunt hanuri sau hoteluri, [41] ceea ce se explică în mod istoric diacronic, prin poziţia geografică a oraşului Drobeta Turnu Severin, în raport cu Dunărea, dar şi cu traseele comerciale terestre. [42]
Cadrul istoric şi geografic al „traseelor comerţului şi civilizaţiei” în România, precum şi fizionomia arhitecturală şi urbanistică a „popasurilor comerciale ale grecilor” aflate pe aceste trasee, sunt dovedite şi analizate de către cercetatorii acestei lucrări. Asistent Profesor la Universitatea Aristotelio din Salonic, Iacovos Mihailidis, îşi concentrează activitatea asupra perioadei istorice dintre secolele XVII-XX. Profesorul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Peter Derer, descrie în mod evolutiv diacronic, prezenţa grecilor în România, aducând dovezi în legătură cu arhitectura şi cu construirea oraşelor în diferite perioade istorice. Arhitectul Adrian Florin Bălteanu studiază şi oferă de asemenea probe privind prezenţa grecească în Bucureşti, printr-o cercetare concretă a fondului de construcţii urbane. Ioana Lupoaie, savant specialist al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, examinează şi face o analiză a moştenirii arhitectonice aflate în relaţie cu prezenţa grecilor în Brăila şi Galaţi. Octavia Stepan, savant specialist de la aceeaşi Universitate, cercetează viaţa şi activitatea desfăşurată de greci în oraşele Constanţa şi Tulcea, prin prisma structurilor şi organizaţiilor lor rurale precum şi a anumitor construcţii arhitecturale concrete. Lectorul Universităţii Dimokritos, Ciprian Suciu, în colaborare cu arhitecta Raluca Popa, studiază şi fac o analiză a situaţiei relaţiilor comerciale şi de afaceri ale grecilor cu viaţa economică şi socială a Sibiului, din punctual de vedere al istoriei şi arhitecturii locale. De asemenea, Raluca Popa cercetează şi prezintă arhitectura legată de prezenţa grecilor în viaţa comercială şi politică a Braşovului. În sfârşit, dr. Paula Scalcău, profesoară la Institutul Universitar din Craiova, prezintă rezultatele îndelungatelor sale cercetări despre elenismul din România, realizând şi o sugestivă inventariere a prezenţei elenismului în oraşul ei, Turnu Severin, şi în structurile rurale vecine, ca şi în arhitectură, care a avut o legătură esenţială cu activităţile grecilor în domeniul comercial şi de afaceri.
Se exprimă în aceste rânduri mulţumiri şi Preşedintelui Comisiei de Administrare a Universităţii Macedonia de Vest, Profesor Hristos Massalas pentru entuziasmul cu care a acceptat ideea şi pentru sprijinul său acordat în munca ştiinţifică.
Calde mulţumiri sunt exprimate Preşedintelui Comisiei de Cercetări a Universităţii Macedonia de Vest, Profesor la Universitatea Aristotelio din Salonic, Ioannis Koliopoulos, care a crezut în acest efort de cercetare şi l-a sprijinit. Mulţumiri călduroase i se cuvin şi filologului Sofia Voutsidou pentru colaborarea sa în îngrijirea şi redactarea textelor în limba greacă din album şi observaţiile ei valoroase cu privire la aceste texte. Absolventelor, de acum, ale Secţiei de Studii Balcanice a Universităţii Macedonia de Vest, Eleni Kritsali, Filian Mentizi, Hari Pentedeka şi Dimitra Peristeropoulou, le mulţumesc pentru colaborarea lor în primele stadii ale  cercetării bibliografiei şi pentru munca lor în abordarea surselor. Colegului Nikos Koutsoupias, Asistent Profesor la Universitatea Macedonia de Vest, îi mulţumesc pentru sprijinul tehnic acordat pe durata cercetării. Colegului Ciprian Suciu şi filologului Antonia Vancea le mulţumesc pentru valoroasa lor colaborare în efectuarea traducerii şi îngrijirea textelor româneşti. Arhitectei Dimitra Vitoula îi mulţumesc pentru colaborarea sa în îngrijirea rezumatelor în limba engleză.
Calde mulţumiri li se datorează sponsorilor care ne-au sprijinit în cursul cercetării şi în concretizarea acestei lucrări.
Cu urarea ca aceste „trasee” să continue şi să conducă la apropierea între popoare şi la conlucrarea diferitelor civilizaţii şi activităţi.

 

BIBLIOGRAFIE

1. Baumann V. H., Prezenţa elenilor la Tulcea [Uniunea Elenilor din România], Bucureşti, 2005
2. Butnariu M., Monografia municipiului Drobeta - Turnu Severin, Editura Prier, Turnu Severin, 1998
3. Cholevas N., Αρχιτεκτονική του Μεσοπολέμου στα Βαλκάνια (Arhitectura interbelică în area balcanica), Filippotis, Atena, 1994
4. Cicanci O., Companiile greceşti din Transilvania şi comerţul european în anii 1636-1746, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1981
5. Derer P., Monumente, Ansambluri, Aşezări, Bucureşti, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu
6. Fokas S., Οι Έλληνες στη ναυσιπλοΐα του Κάτω Δουνάβεως (Grecii în navigaţia din Dunărea de Jos), Institutul de Studii Balcanice (IMHA), Salonic, 1975

7. Gavra E., Αγροτικός χώρος και κατοικία στον Πόντο από τον 19ο αιώνα έως τις αρχές του 20ού (Spatiul rural şi locuinţele din regiunea Pontos-ului în secolul al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea), Editura Adelfoi Kiriakidi, Salonic, 2003
8. Gavra E., „Τhe Greek presence in the Black Sea: ‘traces’ of architectural identity in ‘related locales’, diachronical approaches”, in: The Mediterranean. History, Culture, Civilization (volum colectiv) în cadrul Reţelei Europene de Istorie Cliohnet (în curs de apariţie)
9.  Gavra E., «Χωρική οργάνωση και αρχιτεκτονική στον ιστορικό Πόντο» („Organizare teritorială şi arhitecturală în Pontul istoric”) în : Ο Πόντος των Ελλήνων (Pontul grecilor), Editura Efesos, Atena, 2003 (ediţie colectivă), pp. 184 -191
10. Gavra E., «Η Διαχείριση του Πολιτιστικού και Οικιστικού Αποθέματος στη Ν.Α. Ευρώπη, στο πλαίσιο των Πολιτικών Χωρικής Ανάπτυξης: Η Περίπτωση της Ρουμανίας» („Administrarea fondului cultural şi arhitectonic din SE Europei, în cadrul Politicilor Dezvoltării Teritoriale: Cazul României”), Prima Conferinţă Ştiinţifică a Departamentului de Studii Balcanice a Macedoniei de Vest: Διαστάσεις της Μετάβασης και η ευρωπαϊκή προοπτική των χωρών της Βαλκανικής (Dimensiunile tranziţiei şi perspectiva europeană a ţărilor din Balcani), Florina 10-12/11/2006, Raport, Salonic 2007, pp. 571-593
11. Karathanasis A., Intelectualii greci în Vlahia (1670-1714). Contribuţia la studiul mişcării spirituale greceşti în principatele dunărene în perioada prefanariotă, Salonic, 2000

12. Karathanasis A., Elenismul în Transilvania, Editura Omonia, Bucureşti, 2003
13. Lavvas G., Επίτομη Ιστορία της Αρχιτεκτονικής (Istoria arhitecturii pe scurt), Editura „University Studio Press”, Salonic, 2002
14. Nystazopoulou – Pelekidou M., «Το οδικό δίκτυο της χερσονήσου του Αίμου και η σημασία του κατά τους Μέσους Χρόνους» ("Reţeaua rutieră în Peninsula Balcanică şi importanţa lor în Evul Mediu") în Arhivele Conferinţei Internaţionale de geografiei istorice, Salonic, 1998, pp. 155-159
15. Tsourka – Papastathi D., Η ελληνική εμπορική κομπανία του Σιμπίου Τρανσυλβανίας 1636-1848 (Compania comercială greacă din Sibiu, Transilvania 1636-1848), Salonic, 1994

16. Zafeiris H., Βαλκάνιος Πραματευτής. Οδοιπορία μνήμης σε ελληνικές κοινότητες και παροικίες (Comerciantul din Balcani. Drumul memoriei în comunităţile greceşti), Editura Exandas, Atena, 1998

 

Note de subsol

• Introducere
• Cadrul
• Istoria
• Arhitectura
• Centre
• Bucureşti
• Brăila
• Galaţi
• Constanţa
• Braşov
• Sibiu
• Tulcea
• Turnu Severin
• Colaboratori
• Carte